P2P: De ce nu ne putem impotrivi inevitabilului

Traim intr-o tara guvernata de proverbul suntem prea saraci pentru a cumpara lucruri ieftine, o tara in care cheltuiala medie pentru bunuri IT este de 37 euro pe cap de locuitor, intr-o tara in care o buna parte a bugetului familiei este alocat abonamentului internet; sunt multe contraste, dar ce ne uneste pe toti in cuget si simtiri este ca toti avem un calculator sa punem pe masa si o “teava” internet. Si ce daca? La fel au si peste un miliard de oameni in toata lumea, numai ca, in lumea civilizata, gradul de penetrare este mult peste 23% al nostru.

Sa revenim. Avand un calculator pe masa sunt cam doua lucruri esentiale (as vrea sa zic inteligente) de facut: sa ne jucam sau sa stam de vorba cu vecinul de scara pe net. Cei mai avansati in cunostintele IT – discutia a ramas la nivelul mediei – vor trage niste muzica de la vecinul de la scara 3, eventual un videochat si de ce nu niste stiri la moda de pe net. La acest capitol stam bine fata de restul lumii, unde se observa o tendinta crescatoare in numarul de utilizatori ai serviciilor de tip P2P – Peer to Peer. Si va mai creste – se preconizeaza o crestere de aproape 2,5 ori a pietei de continut P2P la nivel mondial.

Daca acum cativa aveam tendinta sa ignoram acest segment, inevitabilul s-a produs, ne aflam in fata unui fenomen care acapareaza din ce in ce mai multi utilizatori, care la randul lor au nevoie de content P2P din ce in ce mai bogat, care va atrage si mai multi utilizatori si acest bulgare se va mai invarti ceva vreme. Sa nu mai vorbim de potentialul imens pe care il au aceste tehnologii in ceea ce priveste transmisiile voce, grid computing cu costuri scazute etc.

Este limpede ca troienii, viermii si alte “rautati” pot circula relativ nestingherite prin aceste retele si cum tot omul cu scaun la cap are deja un antivirus trecem repede de acest capitol.

Un risc semnificativ, dupa parerea mea, este riscul reputational la care se expune o companie din a carei retea este posibila accesarea resurselor online de unde se poate, de exemplu, descarca software pirat. Si aici fatetele monedei sunt doua: in primul rand un angajat poate downloada software pirat, eventual si folosi, ceea ce este nu numai ilegal dar ar pune compania intr-o lumina extrem de proasta. In al doilea rand, majoritatea sistemelor iti permit sa downloadezi numai daca partajezi o anumita cantitate de informatii de pe harddiskul tau. Si din acest motiv, si prin aceste sisteme, poti downloada fisiere de backup, date contabile etc. Si daca reputational nu suntem afectati ca toate informatiile noastre (cum am spus, fisiere backup) sunt pe net, atunci macar sa ne punem intrebarea cate date sunt confidentiale.

Inca de la inceputurile P2P-urilor, s-a pus problema asigurarii annonimitatii, in sensul de a proteja informatiile cu caracter privat. Si in unele cazuri s-a reusit atat de bine, incat nu intotdeauna se stie cine este la celalalt capat al firului. Asa ca mare atentie ce discutam, pentru ca de multe ori nu discutam cu cine credem. Situatia devine si mai grava atunci cand avem de-a face cu utilizatori-copii, ca sa nu zic minori. Acestia cad de multe ori in plasele interlocutorilor, rezultatul fiind de multe ori diverse tipuri de abuzuri. Copiii reprezinta un caz special si din acest motiv trebuie sa luam unele masuri care sa controleze cat de cat accesul acestora la P2P. Sa fim bine intelesi, sa controleze pentru a-i proteja, nu sa se restrictioneze (desi unii ar spune ca ar fi mai bine).

In concluzie: P2P-ul este un fenomen, o moda, o piatra care se va tot invarti la vale. Decat sa ne impotrivim fenomenului si sa-l ignoram, mai bine ne gandim cum putem convietui in siguranta.