Solutii integrate: ce integram?

Sunt indiscutabile avantajele pe care le aduce unei companii o solutie integrata. Cat de mari sunt avantajele ? - depinde de modelul de integrare, sau mai bine zis integram pe cine cu ce?

Traditional se integreaza serviciile esentiale unei companii : gestiunea si contabiltatea, resursele umane, productia si stocurile etc. Insa sunt si alte entitati cu care putem integra sistemul nostru: partenerii, furnizorii, clientii etc.

Este benefic ca un distribuitor al unui depozit sa poata face comenzile on-line, prin intermediul propriului sistem ERP. Clientii vor fi mai atrasi daca pot consulta situatia politelor de asigurare si primele datorate unei companii de asigurari prin intermediul internetului.
Nu in ultimul rand trebuie luate in considerare posibilele schimbari care pot aparea in structura unei companii: fuziunile sau achizitiile.

Scenariul clasic este fuziunea intre doua companii, fie acestea banci sau giganti industriali. Pe parcursul fuziunii trebuie integrate si sistemele informatice, cu precadere sistemele care suporta business-ul – de exemplu doua ERP-uri. In practica, acest lucru este atat de dificil incat este catalogat drept imposibil. In cazul acesta se poate recurge la asimilare proceselor in unul din sisteme sau la o solutie de integrare. Care dintre solutii este mai buna? Depinde de la caz la caz.

Cazul 1: itegrarea directa. Este cel mai putin probabil scenariu. Se poate atunci cand cele doua sisteme informatice sunt 100% compatibile unul cu celalalt, adica sa fie practic produs de acelasi furnizor. Avand in vedere pleiada de solutii existente si gradul de customizare, aceste situatii sunt cu adevarat rara avis.

Cazul 2: integrare prin remodelarea implementarii. Adica unul din sisteme este mulat pe principiul de functionare al celui de-al doilea. Trebuie facuta o analiza serioasa a costurilor acestei remodelari, va trebui sa ne asteptam la ordine de marime similare unei implementari.

Cazul 3: integrare interna. Cele doua solutii sunt facute sa comunice prin modificarea interfetelor de comunicare, adica una din ele este “convinsa” sa vorbeasca limbajul celeilalte. Costurile sunt mai mici decat la remodelare, insa overheadul si dependenta de un furnizor de servicii de programare este mult mai mare, aici fiind vorba de cate un miniproiect de dezvoltare pentru fiecare tip de tranzactie. Un caz particular al acestei solutii este cand avem de-aface cu solutii open-source, cu interfete standardizate si accesibile.

Cazul 4: integrarea prin intermediul unei solutii dedicate. Practic, intre cele doua sisteme se introduce un al treilea, cu rol de translator. Sistemul de integrare va avea interfete cu fiecare sistem, pentru fiecare tip de tranzactie, iar prin intermediul unei logici pe care o definim tranzactiile vor fi rutate de la un sistem la altul. Avantajul acestei solutii este ca nu trebuie sa aducem nici o modifcare nici unui sistem si nici utilizatorii nu vor simti nici o schimbare. Dezavantajul este ca se maresc costurile de intretinere si operare prin introducerea sistemului de integrare.

Cazul radical: se elimina unul din sisteme. Este un caz radical, se poate aplica cand nici o alta solutie nu va functiona. Dar este si cel mai greu de planificat, din cauza impactului asupra business-ului si a timpilor de preluare.

Evident, ficare modalitate are propriile costuri. Trebuie acordata o atentie sporita costurilor mai putin directe, cum ar fi costurile cu instruirea utilizatorilor pentru a folosi o solutie noua, costurile de securizare sau costurile de extindere/scalare sau implementare facilitati noi.
Este normal ca in timpul procesului se selectie, sa se incline balanta catre o optiune, apoi catre cealalata si asa mai departe. Un caz recent este cel al unei companii din sectorul financiar care a decis sa implementeze un sistem integrat. Initial a dezvoltat intern unele aplicatii componente, pe langa cele de tip ERP deja existente, apoi a decis implementarea unui nou sistem de la zero, dupa care a dorit sa implementeze un sistem de integrare care sa “lege” multitudinea de aplicatii, pentru ca in final sa revina la implementarea de la zero. Este un traseu oarecum normal avand in vedere importanta deciziei si impactul rezultatului. Consultantul va juca aici un rol hotarator, putandu-se aborda o solutie eficienta numai dupa o analiza coerenta asupra situatiei existente si asupra rezultatelor dorite.